Agapia Veche

0
851

Este ora 10 si ceva, plus/minus cateva minute. Printre storuri, cateva raze de soare ma tachineaza. Le ignor. Ce nu pot ignora este vocea sotiei care imperativ imi cere sa parasesc confortul patului conjugal si sa ma propag rapid spre baie: „Suntem in intarziere!”.

Cap compas Agapia VecheCa un mascul alpha ce sunt, fac numai ce vreau eu … asa ca ma conformez fara comentarii ordinului primit. In maxim un sfert de ora sunt ras, tuns si frezat. Ah da, si mancat. Nu stiu inca de cine dar nu mai conteaza. Sunt prea incantat de vremea frumoasa de afara pe care o pot admira prin geam. Soare si cer senin. Ce-mi mai pot dori?

Raspunsul apare imediat ce ies din casa. Un vant rautacios incearca sa-mi schimbe planurile.

Fie ce-o fi, astazi am stabilit prima expeditie marca ghiduldrumetului.ro, nu mai exista cale de intoarcere. Nici macar vantul nu-mi poate rasturna decizia.

Deschis poarta, deschis garaj, scos masina in strada, urcat familie in masina, inchis garaj, inchis poarta, urcat la volan. Directia parcarea unui mall din drumul nostru pentru reintregirea echipei. Cum ii sta bine unui om ocupat am ajuns ultimul la intalnire. Ca sa evit „salutarile” aferente intarzierii le fac tuturor cu mana, fara sa opresc masina, dau un tur de parcare si iau cap compas spre Agapia: Garcina – Dobreni – Bodesti – Cracaoani – Baltatesti – Agapia.

Hm, daca am intarziat la plecare macar am ajuns primul la destinatie. Ai auzit Gabi? Te-am asteptat mai mult de 10 minute. Rusinica!

In sfarsit toata gasca este aici (vezi harta de mai jos pentru punctul de start). Surpriza, aici avem parte nu numai de o vreme superba dar vantul, parca intimidat de incapatanarea noastra, a disparut.

Punct de plecare

Iata-ne la … START. Din parcare ne indreptam cativa zeci de metri spre manastirea Agapia (Agapia noua). Un indicator destul de anemic si improvizat ne atrage atentia ca avem de parcurs 1,6 km pana la schitul Agapia Veche. Drumul, presarat cu numeroase ispite fotografice, strabate lenes satul. Nu ne grabim nici noi. Nu iertam nimic in drum. Tzac! Tzac! Tzac!

Drum, case, lemne, flori, pasari, parau …. toate bune si frumoase pana cand ne iese nea Ion in cale. Om citit, cu studii la televiziunea din Manele (cursuri intensive de noapte), ne explica pe indelete cum sta treaba cu proprietatea privata, pentru ca apoi sa ne ia la intrebari de ce ii fotografiem ulita. Acum … nu stiu daca il macina faptul ca am omis sa fotografiem si bojdeuca lui sau poate doar se plictisise sa sprijine toata ziua poarta.

Am simtit nevoia acuta sa ii explic cum sta de fapt treaba cu domeniul public, dar fara succes. Noroc cu Gabi care a fost mai convingator decat mine. Doar el si numai el a reusit … sa ma convinga ca imi pierd timpul degeaba.

Asa ca am purces iarasi la drum spre Agapia Veche si am mers, si am tot mers, peste dealuri, peste vai, cale de vreo doua sute de metri pana am dat de un indicator cum nu a mai existat. Ceva nemaivazut si nemaifacut. Spre norocul nostru la nicio suta de metri un alt indicator ne-a scos din incurcatura.

Aviz amatorilor, la prima intersectie de la iesirea din sat tendinta este de a tine drumul tot inainte. Este mult mai larg si ai impresia ca mergi pe drumul principal. Daca nu esti atent la al doilea indicator spre Agapia Veche (marimea si pozitionarea il fac usor de ignorat) risti sa ajungi … nu stiu unde. In concluzie nu uitati sa faceti dreapta la aceasta intersectie (vezi marker-ul verde de pe harta).

Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, imediat dupa ce ne-am angajat pe poteca spre Agapia Veche, la aproximativ 100-150m am dat peste o noua dilema (a se citi intersectie – vezi marker-ul albastru de pe harta). Nu am gasit nici un indicator spre Agapia Veche,de aceasta data, asa ca ne-am bazat pe fler. Am ales drumul din stanga, cel care urca, fiind mult mai pitoresc decat celalalt. In final decizia s-a dovedit corecta.

Drumul isi incepe din aceasta raspantie meandrele prin padurea deasa si umbroasa. Numeroase bancute facute din scanduri prinse intre doi copaci si presarate pe tot traseul sunt gata sa-ti ofere un moment de respiro desi drumul este unul usor daca il strabati la pas. Este mai mult o plimbare decat o ascensiune.

Nu am cronometrat cat a durat urcusul, cred ca in jurul a 20-30 minte. Voi afla cand vom monta filmul. Oricum traseul este unul frumos si mereu gata sa iti dezvaluie ceva nou: piatra lui Aron-Voda, o cruce sculptata artistic pe o stanca, o fantana cu apa rece, cateva poienite insorite si multe altele. Va las pe voi sa le descoperiti.

Ca din senin, de dupa o curba, ne rasare in cale intrarea in schitul Agapia Veche. Efectul este spectaculos. Cand nu te astepti, de nicaieri, iti rasare in cale o poarta frumos lucrata in lemn si o alee strajuita de copaci ce te insotesc pana la o a doua poarta. Un afis postat aici ne atrage atentia ca prin decizia Patriarhul Nicodim Munteanu (1938) nimeni din afara obstii Schitului Agapia Veche nu poate intra in incinta intre apusul soarelui si rasaritul acestuia. Am aruncat o privire cu subinteles prietenilor: „Vedeti de ce am intarziat ?”.

Intrarea in schit se face printr-o arcada din piatra pe care se sprijina clopotnita din lemn. In interiorul acesteia se gasesc cateva picturi, inclusiv o pictura care il reprezinta pe Sfantul Cuvios Agapie. Este cea mai veche cladire din intreg ansamblul si dateaza din secolul al XVII-lea. O inscriptie cu litere slavone certifica vechimea turnului-clopotnita.

Biserica are o singura turla si o intrarea din lateral. Este construita din barne de brad imbracate la exterior cu dranita si cu un brau sculptat din stejar. Ferestrele si usa sunt decorate cu modele sculptate. In interior peretii au fost tencuiti si pictati in fresca. Spre disperarea noastra, nu am avut voie sa filmam in interior.

In curtea schitului Agapia Veche exista si o a doua biserica mai mica.

Chiliile sunt zugravite in alb si acoperite cu dranita, avand un aspect simplu dar deosebit.

Langa chilia din imagine se gaseste o fantana cu un secret ce se dezvaluie doar celor insetati. In luciul apei din fantana se observa reflexia icoanei pictate pe tavanul acoperisului. Constructia este facuta in asa fel incat nu poti observa acesta icoana pana cand nu te apleci deasupra apa (vezi videoclipul). Posibil o frumoasa metafora ce se adreseaza celor insetati dupa cunoastere.

De mentionat ca la schitul Agapia Veche a studiat domnitorul Aron-Voda sub indrumarea unchiului sau staretul Siluam. Tot aici si-a facut ucenicia pictorul Nicolae Grigorescu.

Prin poarta din spate se ajunge in „Livada parintilor”, locul unde a fost construit, de catre sihastrul Agapie (dragoste crestina in traducere) si ucenicii sai, primul schit. De la acest sihastru au primit numele schitul, muntele, valea cu paraul, iar mai tarziu satul si comuna. Conform celor povestite de o maicuta de la Agapia Veche, primul schit s-a „scufundat” in noaptea de Inviere cu tot cu calugari. Din cauza alunecarilor si a avalanselor schitul a fost reconstruit de mai multe ori. In anul 1680 biserica a fost reconstruita cu sprijinul Doamnei Anastasia, sotia domnitorului Duca-Voda, iar schitul a primit un nou hram „Schimbarea la Fata a Domnului”, hram ce este sarbatorit si in prezent.

Pe locul unde a fost construit primul schit se afla acum o cruce.

De pe acest platou am putut admira muntii din zona si am facut cateva fotografii cu schitul vazut de sus.

Intr-un tarziu am decis cu regret sa coboram la masini cu hotararea de a reveni pe aceste meleaguri cu ocazia pelerinajului din 21 iulie. Daca v-am incitat interesul de a vizita aceasta zona poate vom face acest drum impreuna.

Va multumim pentru atentia acordata!

echipa ghiduldrumetului.ro

P.S. Galeria completa cu imagini surprinse de noi cu aceasta ocazia poate fi vizionata aici .

[googlemaps https://mapsengine.google.com/map/embed?mid=zT-B91lJt5cE.kBRatcPS6QLg&w=100%&h=480]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here